Tuesday, January 31, 2006

uneori, cand ma asteptam mai putin, zaream printr-o fanta ingusta, ca printr-o spartura de nori, apa linistita de deasupra. traiam sub ea. era totusi soare, erau totusi nori, dar dincolo plutea...imi amintesc marginea unui teren de sport, pustiu, incendiat de soare, si chiar deasupra lui, pentru o clipa, clipocitul vesel si tremuratul apei in care inota o balena albastra...apoi fanta s-a inchis printr-un nor pufos si clipa s-a spart in singuratate. visul s-a frant in soarele care-mi inunda, in fiecare dimineata, fata adormita...